responsabilitate

                Oamenii vin şi pleacă; mai devreme sau mai târziu, fiecare din noi e dator cu o moarte. Ne cunoaştem, ne împritenim iar mai apoi ne conducem, unul pe altul, pe ultimul drum. E cât se poate de firesc. Ne ataşăm, fixăm sentimente, nutrim respect şi admiraţie, ne despărim cu lacrimi şi suspine.

Vârsta aduce cu ea şi moartea. Trecerea anilor aşază implicit pe cursul ei, despărţirea de viaţa aceasta. Însă, excepţiile construiesc regula. Un accident nevinovat, poate oricând aduce cu el o moarte năpraznică. 

              Când te întâlneşti cu nefireasca plecare din viaţa curentă a unei fiinţe, care a pus o virgulă într-unul dintre enunţurile devenirii tale, ţi se trezeşte conştiinţa din fireasca amorţeală. Şi vin întrebările: de ce nu am făcut cât timp puteam încă să fac, de ce am tăcut când trebuia să vorbesc, de ce l-am ocolit când se lupta cu singurătatea, de ce l-am judecat pentru ce el nu era de fapt(lista întrebărilor având un potenţial lesne de imaginat). Apăsarea, nodul în gând şi uşoara nelinişte te fac să înţelegi că ai avut şi tu un rol în viaţa celui răposat; responsabilitatea ta a existat chiar dacă   ochii tăi închişi se ascund refuzând a o vedea. 

            Şi trec clipele...se duc oameni faini din vieţile noastre. Şi poate cu ei, pleacă şi o parte din noi...sau poate plecarea lor ne înlesneşte înţelegerea responsabilităţii pe care o avem pentru cel de lângă noi.

              Dumnezeu să vă aibă în grijă şi pază, domnule Horea !

Gabriela

Fiecare din noi are propriul mod de a se relaxa

                    În ultima perioadă am beneficiat de un regim de viaţă ieşit puţin din tiparul cotidian; fără prea multă treabă la job(sau cu suficient de multă treaba dar posibilitatea de a o amâna), un program relaxat, o porţie zilnică de efort fizic, una consistentă(nu chiar pe măsura dorinţelor) de lectură şi nelipsita dragoste de zi cu zi(nu vă gândiţi la prostii!). Oameni dragi, alături de cunoştinţe plăcute deşi noi, locurile vizitate cu pasul şi timpul petrecut într-o deplină armonie, m-au făcut să îmi reamintesc că darul vieţii trebuie cu adevărat preţuit. 

                    Am să împart cu voi câteva din momentele imortalizate în această vreme de relaxare:

Cetatea de la Cîlnic, Sibiu                                                                   

  Meci de tenis, Govora


 

Zărneşti:"Între prăpăstii", Braşov

Al meu drag 

 

Gabriela