Cred că a venit momentul să vorbesc puţin despre divorţul meu; motivele pentru care fac asta sunt de ordin personal(normal!): cred că scânteile ivite în ultima vreme m-au ajutat să înţeleg că e constructiv să las a curge, în public, câteva din experienţele personale. Poate că e departe de principiile eticii ceea ce fac eu acum dar scopul justifică trecerea peste unele bariere ale bunului simţ.
Văd în jur oameni ce trăiesc experienţe similare cu a mea; oameni a căror realitate nu pare a fi una dezirabilă. Sunt(poate) fiinţe lipsite de curajul de a vedea lucrurile aşa cum sunt ele în fapt.
Dar să revenim la povestea mea. Nu e atât de relevant ceea ce a fost, unde sau cum, cine sau de ce a greşit; important e ce s-a marcat ea în bagajul conştiinţei mele.
- În primul rând, m-a făcut să înţeleg că pasul căsătoriei nu salvează o relaţie aflată pe o luntre în paragină. Acum sunt convinsă că dacă îmbinările nu sunt „aşa cum trebuie” puzzle-ul nu va arăta precum imaginea model nici după lipire.
- Un sentiment, precum cel al geloziei, nu va fi ucis prin actul(administrativ!?) supunerii reciproce. Nu pot să îmi dau seama de unde apare acest instinct spre posesiune faţă de persoana îndrăgită şi agresivitate faţă de imaginaţii rivali dar sunt sigură că mariajul nu e reţeta corect prescrisă pentru aşa ceva.
- Valorile personale, ideile definitorii ale individualităţii celor doi, neacceptate de partea opusă(mă refer la sexul opus) în timpul sedimentării relaţiei, vor constitui, în permanenţă, un ring de replici colorate sinistru pentru viitoarea familie.
- E dificil să găseşti un canal prin care comunicarea să se realizeze în parametrii; însă trecerea timpului nu vine cu un asemenea dar de nuntă
- Dacă ai creionat în minte, printre posibilele planuri de viitor, şi varianta divorţului, fii sigur că aşa va fi (e evident că cel puţin o cauză există deja).
- O relaţie de week-end(mă refer la relaţiile cultivate „la distanţă”) nu poate garanta o căsnicie funcţională(altfel spus: sunt sortite eşecului).
- Prietenia dintre doi oameni e departe de a fi dragoste.
- Ajungi sa intelegi cu adevarat ce inseamna singuratatea cand ai experienta de a o trai in doi
P.S. : am convingerea că fiecare dintre noi are, undeva în lumea asta, un suflet care să vibreze pe aceleaşi lungimi de undă. Ştiu însă că, de multe ori, ne opunem cu vehemenţă, şansei de a-l întâlni.
P.P.S : ani la rând am trăit cu ideea că nu mai există relaţii funcţionale sau căsnicii fericite(o reprezentare socială ce a avut la bază o sumă de factori). E vremea să recunosc că am greşit: ultimii ani mi-au dăruit exemple(alături de cel personal) de familii cu adevărat fericite .
Gabriela
