Am hotărât să scriu!

          Am hotărât să scriu! Întâmplătile inedite trăite (şi) în ultimul timp, cărţile savurate în grabă sau pe îndelete, oamenii cu adevărat plăcuţi ce mi-au colorat viaţa, m-au făcut să îmi aduc aminte că mie îmi place să scriu. Sunt conştientă de limitele mele în ale scrisului; ştiu şi de neplăcerea pe care vorbele mele o generează  uneori, însă toate acestea nu mă vor opri să aştern unele sau altele în vorbe scrise sau tastate pe o "foaie" de blog.

E mai şi final de sărbătoare. Zilele acestea ne-am bucurat cu mic şi mare de programul relaxant al sărbătorilor. Din drag pentru cetăţeni şi nu din interes turistic sau economic, Guvernul României, ne-a dăruit o micro vacanţă de Paşti. Trecând peste orele muncite peste program pentru a recupera "producţia" din zilele de 2 şi 3 mai, ne-am relaxat deplin în acest weekend prelungit.Iarbă verde, soare, lectură, gătit în familie, plimbat în natură, curăţenie de primăvară şi toate acestea în compania unei veri tocmai sosite din ţările calde.

Aşa cum Sărbătoarea Învierii Domnului din anul precedent mi-a rămas în memorie prin imensa bucurie trăită de părintele duhovnic în noaptea Sfântă a Învierii şi sărbătoarea din acest a s-a remarcat cel puţin printr-un element aparte. O comunitate creştină, amintindu-şi de tradiţia şi portul strămoşesc, a îmbrăcat straie populare în aceste zile de sărbătoare. Nu găsesc o explicaţie raţională pentru bucuria ce mi-a pricinuit-o acest simplu port popular românesc, însă ştiu că mi-a plăcut cu adevărat !

Gabriela