În prag de sărbăoare

Praznicul Nașterii Domnului ne bate-n poartă. Mai sunt câteva zile până vom trăi, cu toții, bucuria Nașterii Pruncului. Pregătirile de sărbătoare au căpătat avânt. Orașele s-au îmbrăcat în luminițe colorate, târgurile de cadouri sunt la mare căutare, iar oamenii aleargă buimăciți prin vacarmul iscat de aglomerație.Ne gătim în staie noi, gătim mult(prea mult!) și sofisticat. Întoarcem rufăria, iar in casa miroase a curat. Cumparam cadouri. Le ambalăm frumos și le așezăm sub brad. Și toate acestea ne fac să credem că ne pregătim de sărbătoare. 

     Suntem prea prinși în vria sărbătorii și nu ne găsim răgaz pentru a ne bucura cu adevărat de sărbătoare. Ne încătușăm în "spiritul Crăciunului" care e, pe departe, un timp al exceselor(alimentare,vestimentare,etc) și uităm să ne "uităm" în sufletele noastre. E oare liniste acolo? Primim cu bucurie colindul "drag și sfânt" ? Simțim, trăim, în adevăr Nașterea Domnului? Ne bucum ÎMPREUNĂ în mare Zi de sărbătoare?

    ...  nu mai e timp de introspecție. Nici de o poveste, la un ceai de seară, cu noi înșine. Iar de o confesare sau o curățire de păcate, în prag de sărbătoare, nici nu mai încape-n vorbă.

   G.N.