De bună dimineaţa

Căutând printre cele învăţate în vremurile trecute găsesc că "omul se naşte social". Da...oare chiar aşa o fi?

E sâmbătă dimineaţa. Ora 8 a.m. E final de săptămână şi totul pare firesc şi relaxant: vise de dimineaţă, somn niţel prelungit, răcoare, linişte.O realitate devenită miraj în doar câteva secunde: vecinuL nemulţumit de spaţiul locativ începe, de cu zori, să clădească sau re-dărâme ceea ce îl supără: lovituri, bubuituri, ce mai...zgomot continuu. Şi mica relaxare de weekend a fost zdruncinată.

Oare să fi regresat specia umană atât de mult încât ne-simţirea prezenţei socialului să fie o trăsătură definitorie? Ne-am schimbat şi chiar nu mai simţim nevoia de a avea bun simţ? Nu mai suportăm frâiele traiului pe aceiaşi planetă?

Da, recunosc: e o generalizare pripită; şi totuşi....!

Gabriela şi... asentimetul comun a lui Nicu